Jumătatea lunii octombrie, dimineață. Primele înghețuri de toamnă au căzut pe stepa Bugeac. La periferia orașului Comrat, într-un mare atelier de uscare a fructelor, s-au adunat câțiva oameni. Ei se concentrează pe treburile lor. Din uscătoarele speciale pentru fructe, strugurii sunt îndepărtați, așezați cu grijă, grămadă cu grămadă, cu trei săptămâni mai devreme. În aer se simte o aromă foarte bogată și frumoasă de struguri. Această aromă este amețitoare. Toți acești struguri trebuie transportați într-o altă parte a orașului, la un atelier de prelucrare. Întregul proces este supravegheat de Serghei Sarî – un tânăr vinificator găgăuz. El observă cu atenție fiecare grămadă, verificând calitatea fiecărei grămezi înainte de a fi încărcate în camion.
Serghei Sarî – este fondatorul vinăriei Winetage din Comrat. El s-a născut și a crescut în Comrat. Acum are 32 de ani. A absolvit Facultatea de Științe Economice cu o diplomă în Bănci și Finanțe la Academia de Științe din Chișinău și a plecat imediat să lucreze pe specialitate, la vinăria “Tomai” – a fost șeful departamentului de marketing. În 2013, a fost unul dintre cele 9 persoane care au plecat în Statele Unite în cadrul programului Wine Experience Ship. Programul a fost un master-class îmbunătățit, de trei săptămâni, în California, unde se produc aproximativ 85% din vinurile americane. Această călătorie i-a lărgit înțelegerea vinificației și, imediat după întoarcere, a cumpărat echipament personal pentru prelucrarea strugurilor.
Acum câțiva ani, Serghei a decis să părăsească biroul său confortabil la întreprindere și a început o aventură pe cont propriu. Și a avut imediat succes – a primit titlul de cel mai bun viticultor găgăuz de vinuri de casă, apoi cel mai bun vinificator moldovenesc de vinuri de casă. Prima recoltă – recolta din 2018, a fost vândută clienților în doar câteva zile. De atunci, el a depus toate eforturile pentru a-și dezvolta o vinărie.
“Vinul – este un produs tradițional în primul rând pentru regiune. Strămoșii noștri au făcut vin din generație în generație. Acest lucru face parte din cultura noastră. Vinul conține oligoelemente – și era considerat unul dintre acele alimente pe care oamenii le foloseau ca medicamente pentru a-și menține sănătatea”.
“Eu cred că trăim în aceeași țară și nu împart vinul în moldovenesc și găgăuz. La nivel regional – da, este Găgăuzia. Sunt sate moldovenești în apropierea satelor găgăuze. Este greu de spus, că aici este moldovenesc, aici este găgăuz, când e un singur pământ și doar o graniță teritorială informală”.
“Pentru mine vinificarea nu este doar ca o afacere – consider vinificarea ca parte a culturii și tradiției noastre, pentru a transmite restului lumii că suntem și avem una dintre cele mai favorabile condiții climatice pentru cultivarea și producerea vinurilor.
“Pe la vârsta de 30 de ani, ești deja o persoană bine formată, iar la locul de muncă trebuie adesea să iai o decizie – [plecarea] nu era înspăimântătoare. Chestiunea este alta – atunci când nu ești mulțumit de viața pe care o trăiești și vrei să schimbi ceva – pur și simplu schimbi. Și faci ceea ce îți dorești. Cred că acest lucru este important pentru fiecare persoană. Nu îndura, nu încerca să înduri, nu te înșela pe tine însuți. Dacă nu îți place ceva, înseamnă că trebuie să schimbi ceva.
“Cu ce se deosebește acest vin de ceea ce se vinde pe piață? Vinul meu este plăcut nu numai de specialiști, ci și de oamenii simpli. Chiar dacă nu sunteți un expert, îl veți bea și vă veți delecta. Am avut recent un grup de prieteni din Chișinău care au gustat vinul: „Îmi place vinul cu caracter. Iată vinul acesta are caracter. Eu nu sunt expert, dar îmi place”. Probabil nu prin acest lucru se deosebește. Pur și simplu este plăcut și unui specialist și unei persoane simple”.
“Aceasta poate fi numită opera vieții tale. Aceasta este o mare dragoste pentru munca ta. Fără dragoste, nu ar fi fost posibil să creez nimic. Cât este de dificila totul, știe doar cel care a trecut prin toate aceste lucruri. Este o muncă enormă, ca nu numai să faci vin, ci să-l faci la un nivel atât de înalt, încât mai târziu să fie cunoscut, admirat și să aducă bucurie oamenilor. Pentru ca vinul să deschidă inimile. Aceasta este o muncă uriașă. Dacă nu îl pregătești bine, acest lucru se va simți cu siguranță în vin. Nu este nevoie doar de dorință – cunoaștere, dragoste și mare sârguință. Doar toate acestea în combinație vor da un rezultat”.
“Ce simt când oamenii deschid o sticlă de vin de al meu și se bucură de el? Aceasta este o satisfacție emoțională. Înțelegi că nu faci asta în van și nu degeaba, iar acțiunile tale au un sens. Poate pentru o scurtă perioadă am făcut cuiva ceva plăcut, ziua mai bună și asta e deja bine”.
“Găgăuzii au o astfel de trăsătură de caracter – știu o mulțime de persoane care stau pe un tractor în timpul zilei iar seara merg cu un Land Cruiser. Ei lucrează de la 6 dimineața până la 11 seara. Ei muncesc și iau asta ca pe un mod de viață, ceea ce este grozav. Acest lucru provoacă respect – aceasta este una dintre trăsăturile oamenilor mei de care sunt mândru. Ce înseamnă să fii un găgăuz? Aceasta este o întrebare dificilă. Desigur, nouă ne este mai dificil să răspundem. Trebuie să-i întrebi pe cei mai în vârstă – au crescut într-un alt moment și își amintesc poveștile părinților lor, cum au trăit. Îmi amintesc poveștile bunicii mele, cum trebuiau să muncească din greu pentru a trăi. Prin ce a trebuit să treci pentru a avea o viață bună. Uneori, ar trebui să ne gândim cât valorează o bucată de pâine și pacea pe care o avem”.
“Eu am renunțat la birou, am renunțat la viața mea stabilă, pentru ca să schimba ceva. Dacă faci ceva, trebuie să faci ceva bine pentru a fi cel mai bun. Dacă nu faci nimic nou, atunci pur și simplu repeți calea altora. Când faci ceva nou, este posibil să creezi ceva cu adevărat, numai în acest fel, poți obține ceva. Eu cu siguranță sunt mulțumit de alegerea mea, în ciuda faptului că nu totul merge așa cum mi-am imaginat. Dar totul se desfășoară sub propria putere”.
“La ce visez .. e greu de spus. Mai înainte mă gândeam: să înființăm o companie, să deschidem o vinărie. Acum toate acestea le am, dar nu în forma în care mi-am dorit-o (deocamdată). În acest an s-a născut fiul meu. Acum, unul din vise – este să transmit copilului meu o vinărie, cu podgoriile sale, cu propriile echipamente, astfel încât să poată lucra pur și simplu la întreprinderea sa, fără să fie nevoit să creeze ceva de la zero. Desigur, eu înțeleg că oricum mai trebuie de progresat – sunt multe de povestit, de împărtășit experiența”.
“La bătrânețe, totul va fi la fel ca acum. Voi face ușor 10-20 de mii de sticle de vin și mă voi bucura de viață. Nimic nu se va schimba”.
