Pentru majoritatea locuitorilor din orașe, sărbătorile de Anul Nou se limitează la vizite și masa festivă. În sate s-au păstrat unele tradiții vechi, care din timpuri străvechi sunt transmise generațiilor viitoare. Colindatul este anume acea tradiție. Această tradiție se sărbătorește în perioada Crăciunului (din noaptea de 6 ianuarie până în noaptea de 18-19 ianuarie) – adică de la Crăciun până la Bobotează: „de la stea, la apă”.
Colindatul este un rit slav întâlnit atât în România cât și în Moldova. Găgăuzii respectă această tradiție. În timpurile noastre au rămas puține colective mari care practică colindatul – în majoritatea cazurilor copiii sunt cei care se adună în cete și merg singuri din casă în casă, felicitând pe toți cu Crăciunul. Cu toate acestea, în satul Tomai, din Ciadâr-Lunga, există un colectiv de bărbați care respectă această tradiție în fiecare an.
Piotr Ivanovici Coțarev este conducătorul acestui colectiv, precum și directorul Casei de cultură locale. Are 60 de ani, a absolvit Institutul de Arte Moldovenești de Stat „Gavriil Muzicescu” (cunoscut ca IAMS) din Chișinău, iar după absolvire s-a întors imediat în satul natal, Tomai. În acea perioadă, directorul Casei de cultură își încheia cariera, iar el i-a preluat postul. De atunci, 38 de ani, Piotr Ivanovici este directorul Casei de cultură. Cu puțin timp înainte de a ajunge în această funcție, colegul său, Afanasii Nicolaevici Gargorlîc, a organizat un grup cu care a învățat colinde și mergeau să felicite oamenii. Piotr Coțarev, împreună cu el, a extins această activitate și a început să se pregătească mai aprofundat.
“Acum încercăm, așa cum se pregăteau și făceau părinții noștri, mai adăugăm puțin din ale noastre, dar ne amintim și ce făceau ei”.
Era 1982 – în acel moment, astfel de tradiții cu bază religioasă erau interzise. În ciuda interdicțiilor, ei, iar și iar, în fiecare an, se adunau în ceată și mergeau la casele din Tomai, felicitând oamenii cu nașterea lui Isus. Spre sfârșitul anilor 1980, atitudinea statului a devenit mai blândă și le-a fost mai ușor practice acest lucru. Datorită activității lor, colindatul ca tradiție a fost nu numai păstrată, ci s-a și înrădăcinat în Tomai.
“Nu există atât de multe grupuri ca al nostru, dar este foarte important să păstrăm tradițiile, deoarece unește oamenii, îi face pe fiecare să simtă că face parte dintr-un popor. Este foarte valoros atunci când o persoană își dă seama că aparține unui popor. Nu putem să lăsăm ce este al nostru, acesta este sufletul nostru, acesta ne definește ca popor. Și ne face mai puternici, pentru că ne unește. Astfel ne susținem reciproc”.
– adaugă Coțarev.
În Tomai, colindele sunt cântate în limba găgăuză, în timp ce există și câteva cântece în rusă și română. Unele melodii s-au născut în acest colectiv. Altele le-au fost transmise de la strămoși sau au fost adaptate muzicii noi.
Avem un singur cântec care și-a păstrat melodia, dar noi am alcătuit alte cuvinte pe această muzică. Există câteva cântece care le-am păstrat așa cu erau, așa și le cântăm, în limba găgăuză. Există și colinde pe care nu le înțelegem. Bulgare, sârbe, toate amestecate împreună. Sunt și moldovenești. Sunt și găgăuze-moldovenești. Cum auzeau strămoșii noștri. Sunt și rusești: „Bună seara ție, gospodar bun”. Este o persoană căreia i-a venit inspirația și a scris singur. Atât muzica, cât și versurile. Noi o cântăm, e foarte frumoasă!
Colectivul lui Coțarev este mare și faimos. Ei călătoresc adesea prin Găgăuzia și fac spectacole la diferite sărbători. Acum, în timpurile noastre, ei nu mai merg din casă în casă, ci doar la acele case la care sunt invitați în prealabil.
“Înainte, cu adevărat mergeam la fiecare casă și nu alegeam”.
Totul începe la Casa culturii, unde colectivul îmbracă costume populare și începe repetiția. Fiecare își încălzește vocea și instrumentul muzical, apoi sunetele se amestecă într-o singură compoziție, iar vocaliștii încep să cânte. Ei repetă pe rând toate colindele care vor răsuna în casele oamenilor și, când simt că sunt pregătiți, pornesc la drum.
Prima oprire este la biserică. Preotul îi așteaptă acolo. Ei intră solemn în curtea bisericii (pentru că în interiorul bisericii este interzis să cânți la instrumente) și colindă, împărtășesc bucuria lor cu preotul. La rândul său, acesta îi binecuvântează și le mulțumește pentru colinde: „felicitați toți oamenii” și le aduce în dar pâine sfințită și o sticlă de vin spumant. Binecuvântarea preotului înseamnă că pot merge în tot satul ca să felicite oamenii. În curțile gospodarilor, totul se întâmplă exact la fel.
Apropiindu-se de casă, colindătorii strigă gospodarul. Căpetenia cetei anunță sosirea colindătorilor, adresându-se gospodarului casei, îi cere permisiunea de a colinda – acesta este începutul universal al tuturor colindelor. De îndată ce proprietarul casei acordă permisiunea, începe ritul principal – colindătorii cântă colinde și îi urează tot binele gospodarului casei. Ca răspuns, gospodarul le oferă colindătorilor mâncare și vin. În general, momentul mulțumirii colindătorilor este esențial în colinde. Ca daruri, colindătorilor li se pot oferi diverse alimente, dar cel mai tradițional este pâinea sfântă de Crăciun. După oferirea darurilor, colindătorii merg la următoarea casă. Și așa din casă în casă.
Oamenii așteaptă sosirea lor. Cu ceva timp în urmă, se credea că colindatul va aduce gospodarilor multă roadă pe câmp, în grădină, în grajduri și bunăstare în casă. De aceea, colindătorii încercau să viziteze toate casele, cu excepția celor în care recent murise cineva – acolo era doliu. În mod tradițional, colindătorii mergeau tot satul, de la vest la est sau din vale în deal – astfel încât bunăstarea în casele pe care le vizitau să prospere. De asemenea, se credea, că vizitele colindătorilor izgonesc spiritele rele din sat. Pe lângă toate acestea, colindele au adus și încă aduc bucurii proprietarilor caselor.
Cel care invită, simte bucuria că i s-a deschis ușa, s-a intrat în curtea lui, i s-a adus bucuria nașterii lui Iisus Hristos, se simte sărbătoarea. Oamenii așteaptă acest lucru, așteaptă sărbătoarea iar când venim cu cântecele, poeziile, muzica noastră, acest lucru inspiră pe orice om și îl face fericit.
Piotr Coțarev are doi copii – o fiică și un fiu. Fiul său obișnuia să colinde și el, dar acum a crescut și s-a retras din aceste activități. Cu toate acestea, el înțelege că acestea sunt tradițiile lor și cât de important este să le respecti. Colectivul său este format în mare parte din muzicieni ai orchestrei de muzică populară, doar o singură persoană a absolvit Școala culturală din Soroca, restul sunt fără studii, sunt talente locale care s-au regăsit în această activitate.
