Constantin Cheleș – un om dedicat activității sale. S-a născut în 1960 în Ciadâr-Lunga, iar după școală a făcut serviciul militar, a fost parașutist, apoi a absolvit Institutul Agricol din Odessa și s-a întors în colhozul din satul natal. Tatăl său era bolnav, nu era nimeni care să muncească și Constantin a decis să preia gospodăria. Tatăl său îl contrazicea – aceasta nu este o muncă remunerată, e o muncă grea – ziua și noaptea, iarna și vara, dar Constantin a iubit animalele încă din copilărie. Așa că a devenit un succesor al muncii tatălui său și un adevărat custode al culturii găgăuze.
După ce a depășit dificultățile anilor 90, Constantin Cheleș a reușit să întrețină unica întreprindere „At-Prolin” unde acum trăiesc 65 de cai. Constantin se auto-numește îngrijotor de cai în generația a patra – tatăl, bunicul și străbunicul său la fel au avut grijă de cai. Mai mult, străbunicul său a fost cunoscut, respectat, de el aveau frică nu numai în toată Basarabia, ci și în România.
“Astăzi este era tehnologiei și a inovației. În om rămâne mai puțin om, mai puțin suflet. Acesta este mai mult un motor. S-ar putea să fiu un om cu mentalitate învechită, dar pentru mine comunicarea cu o persoană este mai scumpă decât să vorbesc la telefon cu el. Bine spus – prietenia se măsoară în distanță și timp, puteți respecta o persoană care este departe și să uitați de cei care sunt aproape. Eu cred că ferma noastră este, în acest fel, un obiect social. Oamenii vin [aici] în excursie: se relaxează, comunică cu animalele și astfel devin mai buni. În ei se trezește omul – ating pisicile, cățeii, mângâie caii”.
Petrece mult timp la fermă, iar acest lucru se simte în atmosferă – este de casă, ca și cum ai fi în vizită la cineva. Pe peluza din apropierea casei-muzeu stă pisica Ciubais. Ea știe să facă un truc unical – atunci când Constantin îi spune să „moară”, aceasta cade pe spate și se preface că este moartă.
Caii pasc într-o pajiște lângă poarta principală. Constantin fluieră astfel încât se astupă urechile. Caii aud și se grăbesc să ajungă cu capul în aviară, fără îndemnul altcuiva.
Cu mulți ani în urmă, strămoșii noștri s-au întemeiat aici, iar acest loc este a doua noastră patrie. Îmi place Găgăuzia. Știu că acesta este pământul nostru, el a fost făcut fertil de acești oameni care trăiesc și lucrează aici. Bogăția cea mai de bază o reprezintă oamenii și pământul nostru. Îmi place faptul că avem rădăcini orientale și respect pentru cei mai mari; respect pentru femei; respect pentru bătrâni. Cred că este corect că atunci când intră o persoana mai învârstă dacât tine, să te ridici în picioare. Când un bătrân vorbește în picioare, să te ridici și tu. Să oferi locul unei femei. Fiecare femeie mai învârstă trebuie să fie tratată ca o mamă, o fată tânără ca o soră și băieții – ca pe frați.
Eu nu uit că suntem locuitori ai Moldovei, pe teritoriul căruia se află Autonomia Găgăuză și aș dori drepturi egale pentru toți cetățenii, indiferent de religie, limbă și chiar apartenență politică. Când merg undeva în străinătate, eu reprezint țara noastră – Moldova. Dar, faptul că sunt găgăuz – mulți îl cunosc. Nu trebuie să vă fie rușine de naționalitatea dvs. – acest lucru este greșit.
Sunt din Moldova și sunt găgăuz. Eu sunt din Moldova și sunt moldovean. Sunt din Moldova și sunt țigan. Sunt din Moldova și sunt ucrainean.
Când nu are de lucru, lui Constantin îi place să meargă la casa-muzeu. Acolo sunt picturile sale și diverse artefacte din viața sa. Odată aștepta fătul. Era noaptea și, pentru ca timpul să treacă mai repede, a luat o pensulă și vopsea și a început să picteze. Toate lucrările sale sunt dedicate cailor și culturii Găgăuziei. Pentru el, cuvântul „Patrie” – are o însemnatate puternică.
Am avut propuneri să plec peste hotere și să am un loc bun de muncă, dar am rămas aici. Au început să ne recunoască și ne cunosc nu ca pe un obiect comercial. Suntem cunoscuți ca obiect social. Oamenii vin la noi în excursii și, prin aceasta, oamenii au aflat despre Ciadâr-Lunga, Găgăuzia și Moldova. Mulți spun că aceasta este o întreprindere deosebită. Da, am reușit să economisim. Dar acesta nu este doar meritul meu. Am fost aici toată viața și credem că am făcut ceva bun, pentru oraș, pentru Găgăuzia, pentru Moldova. Sunt mândru de asta.
La marginea orașului Ciadâr Lunga, există singura fermă din Găgăuzia și în toată Moldova unde sunt crescuți Cai trăpași de Orlov. Ferma se numește At-Prolin, iar acum aici trăiesc 65 de cai și 2 cai de greutate mare. Unicitatea acestei ferme atrage turiștii din diferite țări – din Europa, Asia și țările Americii. Constantin acordă timp nelimitat oaspeților săi. Îi place ca în acest fel oamenii să se simtă mai bine și să facă cunoștință cu pământul său natal.
În cultura găgăuză calul ocupă un loc foarte important. Acesta nu este doar un animal care ajută în agricultură dar, poate servi și ca mijloc de transport. Acesta este de asemenea un simbol de mândrie pentru fiecare familie care deține un cal. Pe vremuri, un cal era un indicator al statutului ridicat. Chiar și capitala Găgăuziei – orașul Comrat, și-a primit numele în onoarea calului – Kara At.
În zilele noastre, calul și-a pierdut locul în viața umană în raport cu noile tehnologii. Este mai convenabil să aveți grijă de un teren, folosind un tractor și să vă deplasați în orașele vecine cu o mașină. În ciuda acestui fapt, locul său este în codul cultural al identității găgăuze, armăsarul nu va ceda niciodată urmașului său de fier.
