Muzica este o parte integrantă a oricărei culturi. Muzica reflectă modul nostru de viață și valorile noastre. Dacă ne uităm în istorie, datorită muzicii putem înțelege cum au trăit și cum gândeau oamenii 100 de ani în urmă, dar, pe lângă aceasta, muzica păstrează nu numai identitatea noastră, dar și limba în care au vorbit strămoșii noștri. Atât muzica cât și limba sunt supuse schimbărilor. O mulțime de cuvinte străine au apărut în viața noastră, înlocuind adesea cuvintele materne. Și această tendință este universală în întreaga lume.
Duetul „Yasti” provine din Congaz (cel mai mare sat din Europa). Întreaga Găgăuzia îi cunoaște. Melodiile lor sunt redate la radio, sunt invitați să cânte live la evenimente publice în toată Găgăuzia. Ei sunt printre primii interpreți care au început să scrie piese în limba găgăuză, deși inițial totul a început diferit.
Duetul „Yasti” nu este doar un grup muzical. Acesta este un duet între soț și soție – Mihail și Valentina Iasîbaș. Ei s-au căsătorit în urmă cu 15 ani, imediat după absolvirea colegiului pedagogic, iar după aceea, au intrat la Universitatea de Stat din Comrat, clasa vocală. De atunci, au concertat la diferite evenimente și sărbători.
Din ce în ce mai des oamenii le solicitau ca la nunți să se cânte ceva în limba găgăuză și ei (duetul Yasti) erau nevoiți să cânte mereu aceleași melodii. Așadar, dacă nu sunt alte melodii, soții au decis să scrie singuri ceva nou. Mihail își amintește cum a fost:
“La nunți, de obicei, se cântă 50% -60% muzică rusească și 20-30% muzică moldovenească. Bineînțeles, auzim peste tot muzica moldovenească, care este la un nivel înalt. Și noi am cântat la nunți muzică moldovenească. Dar mulți oameni mai în vârstă ne ziceau: „Cântați ceva în limba găgăuză”. Dar nu doream să cântăm una și aceeași. Au fost vremuri stagnante în anii ’90. Puține melodii, puțini interpreți”.
“Am studiat repertoriul lui Steinberg Cubase și am început să scriem propria noastră muzică – muzică găgăuză, în limba găgăuză. Am folosit ritmuri și culori populare găgăuze. În paralel scriam și în limba rusă deoarece rusa este a doua limbă. Acum avem deja trei albume. Primul album a fost lansat în 2014 – jumătate din piese erau rusești, jumătate găgăuze. Al doilea album este doar în limba găgăuză, iar al treilea este doar în limba rusă. Câteodată, altcineva ne scria muzica și textul, câteodată doar textul, iar noi scriam muzica, aranjamentul însă întotdeauna îl făceam doar noi”.
Muzica populară, atunci când este împărțită în elemente, are diferite componente. Toate împreună formează muzica, dar dacă ascultați atent, în muzica moldovenească există elemente balcanice, în muzica ucraineană – cele rusești și invers. Culturile vecine se intersectează reciproc. În muzica etnică, aceste intersectări au avut loc cu mult timp în urmă și au reușit să se evolueze. Așadar, putem identifica muzica moldovenească, doar ascultând-o. Constantin Ghermec, în ultimul nostru interviu, a spus că cultura găgăuză de-a lungul existenței sale a absorbit elemente ale culturilor vecine – același dans bazat pe elemente din Balcani, cultura moldovenească și cea turcă. Dar când au avut loc exact aceste împrumuturi? Și cel mai important – cine le-a făcut? Cine a fost primul care a decis să folosească un astfel de instrument sau element muzical într-un dans?
Pe lângă interpretare, Mihail Iasîbaș – a învățat să cânte la nai. În Găgăuzia, acest instrument nu este foarte popular, anterior aproape nimeni nu știa cum să cânte la el.
“Aveam 9 ani când am auzit prima dată, la televizor, cum cântă un nai. I-am spus despre asta tatălui meu. Tatăl meu cântă la acordeon. I-am spus că vreau să învăț cum să cânt la nai. Dar el (tatăl meu) nu putea găsi nici instrument, nici profesor – pentru ca la sud nu exista nici unul nici altul, așa că m-a învățat să cânt la acordeon. Când am absolvit școala de muzică și colegiul pedagogic, aveam 22 de ani, am găsit un maestru, mi-am cumpărat un nai și am început să învăț singur. La primele lecții învățătorul mi-a arătat elementele de bază, cum să țin naiul și cum ies sunetele, mai departe am învățat singur. Acest lucru s-a întâmplat acum 12 ani”.
Poate că va trece timpul și naiul, ca instrument și parte a muzicii populare, va deveni un instrument popular găgăuz, iar noi acum suntem momentul în care putem realiza acea influență a unei culturi asupra alteia. Mihail nu doar cântă la nai – el predă copiilor educația muzicală. Dat faptul că are diplomă în domeniul muzicii, el este de asemenea, specialist în pedagogie. Directorul școlii de muzică din Congaz, cu un an și jumătate în urmă, l-a convins să deschidă o clasă de muzică, iar Mihail a fost de acord.
Mihail și Valentina creează muzică pe două direcții principale: muzică de estradă și muzică populară. Ei își înregistrează albumele, acasă, în studioul lor – o cameră specială echipată pentru acest lucru. În prezent, duetul are trei albume complete. Datorită pieței mass-media mici, din Găgăuzia, muzica lor practic nu este monetizată, cu excepția comenzilor comerciale – concerte la evenimente publice și sărbători. Cu toate acestea, ei au semnat un contract cu o casă de discuri engleză pentru dreptul de a le distribui muzica, de aceea este ușor să îi găsiți pe internet.
Mihail susține că ei sunt foarte populari în rândul găgăuzilor plecați în străinătate. Motivul este simplu – limba găgăuză și absența ei pe internet. Există foarte puțin conținut în limba găgăuză, majoritatea sunt niște scene comice scurte. Oamenii care au plecat într-o altă cultură, fie în Turcia sau Rusia, au nevoie de ceva care să le amintească de acasă. Și ce poate să iți amintească mai mult de acasă decât limba? Din acest motiv, cererea pentru muzică în limbă găgăuză a crescut.
În ultimii ani, în Găgăuzia, se observă o tendință negativă în ceea ce privește cunoașterea limbii găgăuze în rândul copiilor. În orașele mari, cu atât mai mult, mulți folosesc limba rusă în comunicare. În prezent datorită globalizării limba găgăuză, este sub amenințarea uitării. Muzica este o formă bună de păstrare a limbii. Teatrul și cinematografia nu sunt încă atât de dezvoltate, cu proza și poezia situația este mult mai bună, dar această formă de artă nu este la fel de răspândită ca muzica. Muzica pătrunde în fiecare casă, în fiecare mașină, la fiecare sărbătoare. Muzica pătrunde în sufletul oamenilor și rămâne să trăiască în capul lor, revenind cu melodii memorabile.
Mihail și Valentina au patru copii, iar copiii lor, de asemenea, vorbesc în cea mai mare parte, limba rusă. În general, se consideră faptul că limba rusă oferă mai multe oportunități – după hotarele Găgăuziei, nimeni nu vorbește limba găgăuză. Mulți părinți, din bune intenții, și-au învățat copiii limba rusă – în familie se vorbește în rusă, iar limba găgăuză se învăță în societate. Dar în societate copiii au continuat să comunice între ei în limba rusă. Valentina a încercat să explice de ce copiii găgăuzi vorbesc din ce în ce mai puțin limba găgăuză:
“Fiind copii, noi cunoșteam puțin limba rusă, iar școlile noastre erau toate în limba rusă. Am fost învățați că trebuie să cunoaștem limba rusă pentru a vorbi mai mult sau mai puțin fără accent. Probabil, societatea noastră a mers cam prea departe, iar acum toți copiii vorbesc mai ales limba rusă”.
Muzica nu este doar o formă instrumentală și un joc fonetic de cuvinte. Este, de asemenea, transmiterea unui mesaj pe care îl pun muzicienii în lucrările lor. Fie că este vorba de muzică lirică, fie de muzică de trend, acestea sunt reflectări ale punctului de vedere al autorilor. Mihail și Valentina scriu muzică mai mult despre dragoste, dar nu numai:
“În repertoriul nostru sunt multe melodii umoristice. Voalate. În general, cântecele au o nuanță hazlie, dar esența lor este întotdeauna profundă, vitală, undeva chiar filosofică. Asta ne îngrijorează. Dacă o persoană nu face muzică, probabil se exprimă acasă sau afară cu prietenii. Noi, întrucât suntem implicați în muzică, vrem ca prin intermediul ei să ne spunem poziția, cum vedem unele lucruri, cum ar trebui să fie sau cum nu ar trebui să fie”.
Din păcate unele persoane sunt nevoite să părăsească Găgăuzia, în principal din motive economice. Această tendință este aceeași în toată Moldova. Oameni care caută o viață mai bună în străinătate – unii o găsesc, alții nu. La începutul căsătoriei, când Mihail și Valentina aveau 20 de ani, ei, ca mulți dintre compatrioții lor, și-au părăsit patria în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru viitorii lor copii, dar aproape imediat s-au întors și au rămas acasă. Conform tradiției găgăuze, fiul cel mic rămâne acasă cu părinții săi. Mihail fiind cel mai mic fiu, a urmat tradiția.
Mihail: „Nu știu cum la alții, dar găgăuzilor le place, ca atunci când e sărbătoare să se adune 20-30 de oameni, chiar dacă este vorba de o sărbătoare de familie. Acum acest lucru nu mai este și ne lipsește”.
Valentina: „Este trist, desigur. Aș dori ca să îi atragă ceva …aici, astfel încât să se întoarcă acasă. Ei spun că doresc să se întoarcă acasă, dar totuși rămân acolo, pentru că există mai multe oportunități”.
Mihail și Valentina s-au întors acasă, la rădăcinile culturale. Pentru ei cultura și muzica sunt parte componentă a vieții lor. În mare parte, datorită acțiunilor oamenilor ca ei, cultura este păstrată până în prezent și chiar se îmbogățește. Iar ei văd acest lucru ca o mare importanță.
„Fiecare om se gândește la un moment dat la rădăcinile sale, nu? Cineva la 20, cineva la 40. Oamenii încep să se intereseze despre cine erau strămoșii lor, de aceea este foarte important să păstrăm ceva găgăuz. Dacă pierdem limba, cultura, ce va rămâne? Aceste lucruri sunt parte a identității noastre!”.
„Cred că peste 10-15 ani în duetul nostru vor fi mai puține melodii, dar mai calitative. Dacă este vorba despre dragoste și despre viață, atunci va fi mai profundă. Adică va fi muzică pentru aceeași vârstă pe care o vom avea noi. Muzica noastră se dezvoltă și înaintează împreună cu noi”.
Mihail.
„Chiar dacă familia este pe primul loc în viața noastră, muzica își are locul ei aparte. Glumesc când spun că am două inele de căsătorie: una e verigheta și alta e cheia sol. Muzica este sensul vieții noastre”.
Valentina.
