Despre ceramică cunoaștem din cele mai vechi timpuri. Istoria spune că ceramica este primul material artificial creat de om. Apariția ceramicii este asociată cu trecerea omenirii la un stil de viață sedentar. Cel mai vechi obiect din lut ars este Venus de Willendorf, care are aproximativ 25-29 mii de ani. În ciuda tehnologiilor atât de vechi, produsele ceramice sunt în căutare și astăzi. Odată cu trecerea timpului, tehnologiile s-au schimbat, multe procese au fost automatizate – companiile mari produc zilnic zeci de mii de produse, care se vând produsele în întreaga lume – fiecare dintre noi, are în casă, farfurii din ceramică, veselă pentru lichide, vaze pentru flori. Ceramica, în ciuda multor mii de ani, a rămas în fiecare casă.
Dar nu a fost mereu așa – globalizarea și caracterul de fabricare în masă aparțin secolului trecut. Din timpuri mai vechi, oamenii trăiau mai autonom. În fiecare oraș sau sat, exista un meșter care crea manual obiecte din ceramică, iar oamenii le cumpărau sau le schimbau. Acum aparatele au înlocuit mâinile umane la nivel global, dar în ciuda acestui fapt, există încă entuziaști care continuă să creeze obiecte unice cu propriile mâini.
În 2018, la Comrat s-a deschis Școala de meșteșuguri „Gagauz Halk Zanaatları”. Aici, meșterii profesioniști creează produse foarte diferite din lut ars și, de asemenea, îi învață pe copii cum să lucreze cu lutul. Scopul lor principal este de a restabili interesul asupra meșteșugăritul din ceramică, precum și de a păstra tradițiile culturale ale găgăuzilor prin produsele lor. Elementele culturii găgăuze se găsesc adesea în ulcioare și farfurii, obiecte decorative: ornamente și simboluri care au fost create de găgăuzi de-a lungul anilor.
În multe privințe, existența acestei școli este meritul lui Piotr Capaclî. Piotr este un tânăr și foarte ambițios, artizan modern, din Beșalma. În tinerețe, a plecat în Turcia, în căutarea unei vieți mai bună. După ce s-a dus acolo să lucreze, în 2003, a obținut un post de încărcător într-un atelier de pregătire a stucului. A devenit foarte interesat de acest proces și, două săptămâni mai târziu, șeful său i-a sugerat să încerce să facă ceva singur. I s-a dat cea mai dificilă formă, pe care nimeni nu a vrut să o ia. El a prelucrat-o foarte calitativ și profesional. De atunci, el a încetat să mai fie încărcător. Un an mai târziu, a devenit șeful principal al acestui atelier. El și-a invitat fratele în Turcia și l-a învățat tot ceea ce știa. Dar, după un an și jumătate, a fost atras acasă.
În Găgăuzia, nu a trăit mult – a plecat la Moscova, unde a fost angajat în construcții și reparații. Acolo, de asemenea, a deschis un atelier de stucaturi. Prietenii veneau deseori la el și îi cereau să le predea un master class – le-a plăcut. Au avut o idee care a devenit ulterior un factor decisiv pentru apariția unei școli de meșteșuguri în Comrat – au decis să organizeze un master class pentru toată lumea. Și a fost un succes – chiar la primul master class au participat 30 de persoane: adulți, manageri, bancheri – oameni care muncesc în birouri.
Am organizat un master class: amprente de plante pe lut, apoi au fost umplute cu tencuială. Toată lumea a plecat acasă cu panoul său și toată lumea a fost fericită. Am simțit că asta e vocația mea. Apoi am început să dezvolt acest subiect – să conduc multe master-classuri în diferite domenii legate de tencuială și lut. Am ținut câteva master-class la „Expoziția realizărilor meșteșugurilor populare”, în „Casa meșteșugarului”. Acolo instruiam și desfășuram cursuri de master-class pentru turiști. Mi-a plăcut atât de mult această idee, încât am simțit că va fi foarte actuală tocmai aici, în Găgăuzia, deoarece la noi aceste direcții nu se dezvoltă. Cu această idee, am venit la Comrat și m-am întâlnit cu Maria Semenova de la Departamentul de Cultură și Turism și am sugerat ideea deschiderii unei școli de meșteșuguri. Ea a fost de acord, iar Bașcanul din Găgăuzia a alocat clădirea – reședința Bașcanului pentru școala de meșteșuguri. Au avut încredere completă în viziunea și abilitățile mele. Am deschis școala, în 2018, la 1 iunie, Ziua Copilului. Inițial scopul nostru a fost dezvoltarea, renașterea meșteșugurilor găgăuze: crearea obiectelor din susac, olaritul, prelucrarea artistică a lemnului, apoi la acestea am adăugat tapiseriile. Noi folosim ornamente găgăuze, discutăm cu copiii despre istoria acestui meșteșug.
Acum, în această școală studiază 50 de persoane – inclusiv copii de la 10 ani și tineri de până la 20 de ani. Pentru ei, studierea la această școală este nu doar o oportunitate de a se apropia de istoria și tradițiile poporului lor, dar și o șansă de a încerca ceva nou în viață – o șansă de a-și găsi viitoarea profesie. Piotr este convins că în învățarea unui meșteșug, este foarte important ca copilul să simtă rezultatul lucrului pe care îl face. Dacă un copil vede produsul ca rezultat al muncii sale, acesta lucru poate deveni cea mai puternică motivație pentru a se dezvolta în continuare.
Metoda pedagogică pe care a ales-o Piotr este unică în felul său. Este vorba despre principiul mentoratului. Cel mai mare îl învață pe cel mai mic. Cu alte cuvinte, un copil mai mare care are un fel de abilități îl învață pe un începător care face primii pași și așa mai departe în ordine crescătoare, ajungând la vârf, adică la Piotr. Această metodă este bună deoarece, în primul rând, copiii învață să predea abilitățile corect și, de asemenea, îl înțeleg mai bine pe Piotr – cât de greu este să înveți pe cineva care încă nu știe nimic. Acest lucru unește și creează un spirit de echipă, unde nu există o autoritate a profesorului, aici toată lumea are un fel de poziție și egalitate.
„Educația șablon este învechită și va rămâne în istorie. În lume, sunt astfel de exemple cum ar fi școlile Waldorf. Nu dau certificate, nici note – dau doar recomandări. Astfel de decizie este bună pentru școlile de meșteșugărit deoarece absolventul va ști în ce domeniu este mai puternic – să șlefuiască sau să taie. Când absolventul se candidează pentru un loc de muncă, angajatorul se uită la recomandarea pe care o are„.
„Este necesar să se construim educația pe dorința de a învăța și să dăm copilului posibilitatea de a se dezvolta în acea direcție în care dorește Dacă copilul nu are această dorință și nu este interesat de materie, el ascultă informația, dar nu le absoarbe. Atunci când un copil își dorește să învețe – este ca un combustibil pentru o rachetă, el va studia și va fi interesant. Aici la școala de meșteșuguri nu avem o abordare șablon. Abordăm absolut fiecare copil în mod individual. Acest lucru duce la rezultate foarte bune”.
Piotr este convins că fiecare copil are un potențial creativ, iar sarcina lui este să îl desfășoare. Împreună cu studenții săi și cu Uliana Tradnafilova realizează diverse produse, promovează cultura găgăuză, inclusiv în străinătate: unele lucrări sunt vândute în străinătate, altele sunt cumpărate de turiști. Dar, pe lângă școală, Piotr a organizat și master-classuri în centrele de reabilitare pentru copii cu dizabilități din Găgăuzia.
„Nu am copii, dar îi tratez pe toți copiii care vin la mine ca un mentor. Copiii sunt foarte apropiați de mine – eu le vorbesc în limba lor. În această meserie îmi văd misiunea – să predau abilități, cunoștințe, să provoc desfășurarea potențialului creativ, și să transmit un mesaj – suntem cu toții artiști, suntem cu toții oameni foarte creativi, dar stă în noi ca o semință, meșteșugul este sol pentru a hrăni creativitatea în interior”.
Școala este situată în centrul orașului Comrat, la cinci minute de mers pe jos de la piața principală. Aceasta este o casă privată mare, cu o curte îngrijită și o grădină de legume pe care cresc sucacii. De asemenea, pe teritoriu există un garaj, transformat într-un atelier – există un cuptor special în care se arde ceramica. Inițial, această zonă era în paragină. Piotr și asociații săi au adus o nouă viață în aceste ziduri. În casă sunt mai multe camere mari, dar nu există spațiu liber: undeva sunt expuse produse finite deja, undeva – studenții se odihnesc în timpul liber – sute de fotografii sunt agățate pe perete, ca niște istorioare despre munca lor dea lungul celor aproape trei ani. De asemenea, în casă este și un atelier de tapiserie și un atelier de ceramică. În acest loc se întâmplă lucruri interesante – copiii și Piotr însuși, modelează diverse produse din lut cu propriile mâini, apoi le lasă aici să se usuce.
Ceramica, așa cum am menționat mai devreme, este un meșteșug antic. În ciuda tehnologiilor moderne, procesul în sine rămâne conceptual același.
Deci, cum se face:
Mai întâi se ia o bucată de lut. Prima etapă este încălzirea acestuia. Acest lucru se face astfel încât să capete o formă de lucru – devine flexibil, cu o structură omogenă în interior. În al doilea rând, trebuie să te așezi la roata olarului. Începe procesul de centrare. Această bucată de lut trebuie să fie centrată, astfel încât să nu se lovească de mâini. Ar trebui să folosiți întotdeauna apă pentru a face ca lutul să alunece în mâini. Trebuie să existe un strat de lut lichid între lut și mână pentru ca acesta să alunece. Dacă acest strat lipsește, se va lovi pur și simplu de mână și v-a cădea de pe roată. Apoi străpungem și se formează baza iar cilindrul crește. După cilindru, puteți face deja orice produs – o farfurie, o oală și un ulcior. După formarea ulciorului, acesta este uscat cu un uscător de păr și tăiat cu un fir în partea de jos. După aceasta urmează procesul de uscare – acest proces este foarte important. Uscarea nu trebuie să aibă loc rapid. Ar trebui să ruleze uniform. Produsul este uscat în dulap. În timpul uscării, are loc procesul de contracție, iar produsul devine cu 10-15% mai mic. Acest lucru se datorează evaporării apei din produs – rămâne doar argila. Uscarea are loc, în funcție de produs, cel puțin câteva ore. Fiecare argilă are, de asemenea, propria sa proprietate – un anumit tip de argilă poate fi uscat rapid, dar există argilă căreia așa tip de uscare nu-i place. După uscare, se efectuează prima ardere. Arderea are loc într-un cuptor cu mufla la temperatura de 1030°C. Temperatura crește treptat pe o perioadă de 12 ore. Apoi se răcește timp de 12 ore, în mod natural. Și acest lucru ar trebui să fie, de asemenea, gradual. Dacă se face rapid, produsul poate exploda. După prima ardere se obține un produs, care se numește „ciob”. Este doar un produs. Dacă turnați în el apă, acesta va începe să curgă, deoarece este higroscopic, adică absoarbe apă. Primul pas este arderea laptelui. Cioburile se scufundă în lapte, apoi se usucă și după aceea se efectuează o a doua ardere la o temperatură de 330°C. Acest lucru se întâmplă rapid – temperatura se acumulează în decurs de două ore și se răcește în aproximativ două ore. Laptele pătrunde în structura produsului și oferă rezistență la apă. Mai mult, este și o proprietate decorativă. După acest proces urmează prelucrarea cu ceară. În timp ce produsul este cald, aproximativ 100°C, acesta se unge cu ceară. Ceara începe să strălucească și devine complet impermeabil. Aceasta este cea mai veche metodă – oamenii au observat că, vasul în care se păstra laptele, devenea mai ermetic.
Apoi a apărut glazura – aceasta la fel este lut, dar când este arsă, devine sticloasă. Este complet impermeabilă. Există glazuri de diferite culori care pot fi folosite artistic: vopsite sau create ornamente.
„Am mai multe abilități în ce privește meșteșugăritul, dar lutul este un material cu care pot lucra în moduri diferite. O viață nu este îndeajuns pentru a învăța totul. Și totuși există loc pentru improvizație, pentru a crea ceva complet nou”.
Piotr privește spre viitor cu optimism și entuziasm, vrea să realizeze proiecte care să ducă la schimbări sociale. Proiectul casei meșteșugărești și al școlii se va extinde, dar într-o altă formă. Primăria din Beșalma i-a închiriat timp de 30 de ani clădirea unei foste grădinițe pentru viitorul său proiect – antreprenoriat social.
„Voi instrui și angaja oameni din sfera social vulnerabilă al populației, implicându-i în viața socială. Grupurile vulnerabile ale populației, din punct de vedere social, sunt persoane cu posibilități limitate, persoane ale căror salarii sunt sub nivelul de existență sau care nu au un loc de muncă. Din păcate, există o mulțime de astfel de oameni în sat și oameni de vârstă care nu au o ocupație”.
„Nu sunt indiferent la starea populației de acum. Nu pot spune că cineva este de vină pentru acest lucru, dar s-au pierdut multe oportunități. Cred că anume așa trebuia să se întâmple. Acum trebuie să creăm ceva nou, iar pentru asta eu văd multe perspective”.
„Oamenii sunt gata să lucreze aici în țara lor. La noi încă este păstrat spiritul de ajutor reciproc. Înainte obișnuiam să construim case împreună: rudele, vecinii, toți ne adunam împreună să facem cărămizi. Totul se făcea împreună, și era spirit de echipă”.
„Vreau ca acest proiect să se bazeze pe acest principiu. Cred că voi reuși. Am o idee și adun oameni care gândesc la fel, care vor construi ceva care să ne ajute cu adevărat să privim spre viitor cu încredere”.
„Mă consider o persoană foarte bogată și nu din punct de vedere material. Bogat în abilități pe care vreau să le împărtășesc cu alții. Mă inspiră foarte mult o echipă de oameni creativi pentru că este ca o potențială bombă creativă, care dacă va exploda va aduce beneficii tuturor”.
